Maine Coon: cât costă talia și ce teste să ceri crescătorului

Maine Coon-ul este ales aproape întotdeauna cu ochii: mare, cu smocuri pe urechi, cu o coadă ca de vulpe. Talia chiar este principalul lucru la această rasă — dar ea nu vine gratis. Din ea decurg cheltuielile, aranjarea casei și o întrebare medicală care merită pusă înainte de a da avansul.

Cât de mare este de fapt

Conform standardului rasei, un motan adult cântărește aproximativ 6–9 kilograme, o pisică — 4–6. Este de două ori mai mult decât un motan obișnuit de casă, dar nu cele cincisprezece kilograme promise de descrierile fotografiilor din rețelele sociale: un motan cu asemenea greutate fie suferă de obezitate, fie există doar în descriere.

Rasa crește îndelung — aspectul final motanul îl capătă abia la trei-patru ani. Un pisoi de șase luni este încă adolescent: după el nu se poate judeca nici talia viitoare, nici cum va arăta gulerul.

Ce decurge din talie

Hrana

Porția se calculează după greutatea animalului, iar el cântărește de două ori mai mult decât un motan obișnuit — deci și sacul de hrană se termină de două ori mai repede. Este partea cea mai previzibilă a cheltuielilor și merită calculată din timp.

Litiera

Litiera standard este mică pentru un Maine Coon adult: pur și simplu nu se poate întoarce în ea. Este nevoie de cea mai mare din magazin, iar de multe ori de o litieră închisă.

Înălțimea

Un motan care cântărește opt kilograme tot se urcă sus. Rafturile și ansamblul trebuie să susțină această greutate — un stâlp de zgâriat firav din magazin se îndoaie sub el.

Cușca de transport

Și cușca standard pentru drumul la medic se va dovedi mică. Asta se află în cel mai nepotrivit moment, așa că e mai bine cumpărată după ce crește, nu din timp «pentru pisoi».

Blana

Blana rasei este semilungă, cu subpăr. Trebuie periată de două-trei ori pe săptămână, iar în perioada năpârlirii — zilnic. Nodurile se formează în aceleași locuri: după urechi, la subsuori, pe «pantaloni» și la baza cozii. Dacă sari peste câteva săptămâni, nu se mai pot descurca și nodul trebuie tăiat.

Sănătatea: ce se verifică la rasă

La Maine Coon există câteva boli ereditare pentru care se fac verificări. Despre ele trebuie întrebat nu la pisoi, ci la părinții lui: testele se fac animalelor de reproducție, iar rezultatul este un document cu numărul cipului, nu o vorbă.

• HCM, cardiomiopatia hipertrofică — principala boală a rasei. Există un test ADN pentru mutația MYBPC3, dar un test ADN negativ nu o exclude: decisivă este ecografia cardiacă a animalelor de reproducție, făcută nu o singură dată în viață, ci periodic.
• SMA, atrofia musculară spinală — test ADN, se face o singură dată, rezultatul este pe viață.
• PKdef, deficitul de piruvat-kinază — de asemenea un test ADN unic.
• Displazia de șold — se verifică radiologic, nu prin analiză.

Caracterul

Maine Coon-ul nu este o pisică decorativă care stă pe o pernă. Merge după om din cameră în cameră, întâmpină la ușă, vorbește prin triluri scurte în loc de mieunatul obișnuit și adesea intră în apă. În același timp, stă rar în brațe: pentru el e mai important să fie alături decât în poală.

De aici vine și principala limitare: rasa suportă greu singurătatea. Dacă acasă nu e nimeni douăsprezece ore, unui Maine Coon îi trebuie fie un al doilea animal, fie o altă rasă.

Ce să întrebi înainte de cumpărare

• Ce teste s-au făcut părinților și când s-a făcut ultima dată ecografia cardiacă.
• Data exactă a nașterii și greutatea pisoiului de azi — «aproximativ două luni» peste o lună devine neadevăr.
• Ce s-a făcut deja conform pașaportului veterinar: vaccinuri, deparazitări, cip.
• Se întocmește pedigree-ul și în ce sistem — WCF, FIFe, altul.
• Când poate fi luat pisoiul. Mai devreme de trei luni nu merită luat: până atunci își consumă imunitatea maternă și învață să fie pisică.