Descrierea rasei Persane
Pisica Persană a ajuns în Europa din Persia încă din secolul XVII și de atunci rămâne una dintre cele mai recognoscibile rase din lume. Tipul persan modern este rezultatul unei selecții îndelungate: cap rotund, urechi mici, ochi enormi și blană foarte lungă, cu subpăr dens.
Este important să deosebești două tipuri. Cel clasic (european) are botul moderat scurtat, nasul situat sub nivelul ochilor, iar o astfel de pisică de obicei nu are probleme de respirație. Tipul extrem (pekinez) are botul complet plat și nasul pe linia ochilor; anume la el apar respirația dificilă, lăcrimarea permanentă și problemele de mușcătură.
Pentru cumpărătorul din Moldova aceasta este principala întrebare practică la alegerea unui pisoi. Tipul extrem arată mai spectaculos, dar trăiește mai greu și are mai multe cheltuieli veterinare. Dacă vrei pisica drept animal de casă, nu pentru expoziții, tipul clasic este mai rezonabil.
Caracter
Pisica Persană este un model de calm. Nu aleargă pe dulapuri, nu aruncă lucrurile de pe mese și își petrece cea mai mare parte a zilei pe canapea, lângă stăpân. Pentru o locuință în care se apreciază liniștea, este una dintre cele mai bune rase.
Vocea perșilor este slabă, miaună rar și încet — exact opusul siamezilor. Cer atenție, dar discret: mai degrabă vin și se așază lângă tine decât să te strige.
Cu copiii Persana este răbdătoare, dar nu suportă brutalitatea și zgomotul. Casa ideală pentru ea este una liniștită, cu program previzibil. Schimbările bruște, mutările și companiile mari le suportă mai greu decât majoritatea raselor.
Îngrijirea blănii și a ochilor
Blana este munca principală și zilnică a proprietarului. Subpărul perșilor este foarte dens, iar fără periere se încâlcește în noduri compacte chiar la piele, care nu mai pot fi descâlcite: trebuie tăiate, iar uneori pisica se tunde sub anestezie. Perierea se face zilnic, cu pieptene metalic, fără a sări subsuorile, „pantalonii” și burta.
Îmbăierea este și ea obligatorie — o dată la 3–4 săptămâni, cu uscare obligatorie la foehn. Blana persană se unsuroșează mai repede decât cea scurtă, iar dacă rămâne umedă se încâlcește în 24 de ore. Mulți proprietari aleg tunsoarea scurtă o dată la 2–3 luni: pisica arată mai puțin spectaculos, dar nu mai face noduri.
Ochii cer ștergere zilnică. Din cauza botului scurtat, canalul lacrimal al perșilor funcționează prost, iar sub ochi se formează dâre închise la culoare. Este normal pentru rasă, nu o boală — dar dacă secrețiile devin purulente, este nevoie de veterinar.
Întreținere și sănătate
Pisica Persană este exclusiv un animal de interior: afară, blana lungă adună instantaneu gunoaie și noduri, iar botul plat suportă greu căldura. În vara moldovenească, într-un apartament fără aer condiționat, îi este greu, mai ales tipului extrem.
Principala boală ereditară a rasei este boala polichistică renală (PKD). Crescătorii responsabili își testează reproducătorii, iar rezultatul testului trebuie cerut înainte de cumpărare: este singurul mod de a nu cumpăra un pisoi căruia rinichii îi vor ceda la cinci-șapte ani.
Cât costă un pisoi persan în Moldova
Un pisoi persan în Moldova costă între 2 500 și 8 000 de lei. Anunțuri pentru această rasă sunt puține — în medie două-trei la o sută de pisici, așa că adesea trebuie să aștepți pisoiul potrivit, nu să alegi dintr-o duzină.
În preț intră de obicei vaccinurile conform vârstei, deparazitarea și pașaportul veterinar. Cere separat rezultatul testului PKD al părinților și clarifică tipul botului: de el depind și aspectul pisicii adulte, și viitoarele cheltuieli veterinare.
