Descrierea rasei Mops
Mopsul este o rasă de origine chineză, unul dintre cei mai vechi câini de companie. În Europa mopșii au apărut acum câteva secole și au devenit repede preferații nobilimii, iar astăzi este unul dintre cei mai recunoscuți câini de companie din lume.
Standardul FCI descrie mopsul ca pe un câine pătrat, compact, cu musculatură puternică. Greutatea ideală este de 6,3–8,1 kg. Culorile sunt argintiu, caisiu, fawn și negru; la cei deschiși la culoare sunt obligatorii masca neagră pe bot și urechile închise. Blana este scurtă, moale și lucioasă, iar pe frunte are pliuri mari.
În Moldova mopsul este o rasă rară. Acum sunt doar șapte anunțuri de vânzare, câte două la Chișinău și Cahul, celelalte la Ungheni, Anenii Noi și Orhei, iar pedigree-ul este menționat doar într-unul. Cel mai des sunt pui din împerecheri casnice.
Caracter și comportament
Mopsul a fost creat ca animal de companie, de aceea îl urmează pe stăpân din cameră în cameră, doarme alături și suportă greu singurătatea îndelungată. Agresivitatea față de oameni aproape lipsește în rasă, paznic nu va deveni, deși va anunța oaspeții.
Cu copiii și cu alte animale mopsul se înțelege ușor, dacă copilul nu-l poartă mereu în brațe și nu se joacă cu el pe căldură. Mopsul este încăpățânat, dar iubește mâncarea, așa că dresajul cu recompense funcționează mai bine decât orice strigăt, doar că recompensele trebuie scăzute din rația zilnică.
Mopsul sforăie, pufăie și grohăie. Un mic zgomot la respirație este o particularitate a botului scurt, dar sforăitul puternic în repaus și gâfâitul după o joacă scurtă sunt deja semne că animalului nu-i ajunge aerul.
Sănătatea și îngrijirea mopsului
Principala problemă a rasei este respirația. Într-un studiu al clinicilor veterinare britanice VetCompass (2022), la mopși sindromul obstructiv al raselor brahicefale (nări înguste, palat moale lung, laringe strâmt) a fost găsit de 54 de ori mai des decât la alți câini. Tot mai mare a fost și riscul de infecții ale pielii în pliuri și de obezitate.
Botul scurt răcește prost organismul. După un alt studiu al acelorași clinici (2020), insolația apare la mopși de aproximativ trei ori mai des decât la labradori. Vara plimbați-vă dimineața și seara, țineți apa la îndemână și nu vă jucați cu câinele pe căldură.
Pliurile de pe bot se șterg cu un șervețel uscat de câteva ori pe săptămână, altfel sub ele apare iritația. Ochii mari și bombați se rănesc ușor, așa că la înroșire sau mijire mergeți la veterinar în aceeași zi. Blana este scurtă, dar mopsul năpârlește abundent, iar de două-trei ori pe săptămână îl periați cu o mănușă de cauciuc sau cu o perie.
O altă boală a rasei este meningoencefalita necrozantă, „encefalita mopsului”. După datele laboratorului UC Davis, de ea mor aproximativ 1,2% dintre mopși. Există un test genetic de predispoziție, dar este un instrument pentru crescător la alegerea perechilor, nu un diagnostic pentru pui.
Întreținerea în apartament și la casă
Mopsul este un câine de apartament și îi ajung două-trei plimbări liniștite pe zi. Nu va alerga kilometri după bicicletă și nici nu trebuie. Plimbați-l cu ham, nu cu zgardă, pentru că zgarda apasă pe gât și împiedică respirația unui câine căruia oricum îi lipsește aerul.
Urmăriți greutatea. Un kilogram în plus pentru mopș nu înseamnă doar efort pentru articulații, ci și grăsime în jurul căilor respiratorii, din cauza căreia gâfâitul devine mai puternic. Hrana se cântărește după greutatea câinelui, nu din ochi, iar recompensele se socotesc.
Frigul mopsul îl suportă mai bine decât căldura, dar blana scurtă aproape că nu încălzește. Iarna plimbați-l mai activ și mai scurt, iar pe ger îmbrăcați-l în salopetă. Să trăiască afară sau în curte rasa nu poate.
Cât costă un Mops în Moldova
După anunțurile din octombrie 2026, un pui de mops costă între 2 000 și 20 000 de lei, jumătate din oferte sunt între 3 000 și 10 000, iar prețul mediu este de aproximativ 6 000. Pui cu pedigree FCI aproape că nu sunt, majoritatea provin din împerecheri casnice, cu pașaport veterinar.
Când alegeți puiul, priviți în primul rând cum respiră el și părinții lui. Nările trebuie să fie deschise, nu ca o fantă, în repaus puiul respiră liniștit, iar după o joacă scurtă se liniștește repede. Cereți să vedeți mama. Dacă ea sforăie puternic și gâfâie, căutați alt cuib. În Marea Britanie mopșii sunt evaluați după scala respirației Kennel Club și a Universității Cambridge, în Moldova o asemenea verificare nu există, așa că evaluarea o faceți singuri.
